România traversează o perioadă excelentă în natație la nivel de performanță, însă realitatea de la bază arată diferit. În timp ce înotătorii români urcă pe podiumuri internaționale, în multe orașe din țară bazinele pentru inițiere fie sunt închise, fie funcționează la capacitate redusă, fie nu au fost finalizate.
La Cluj-Napoca, activitatea se desfășoară în principal în Complexul de Natație UTCN, bazin cu 7 culoare, care funcționează de ani buni fără o modernizare majoră și în bazinul Universitas al Universitații Babeș-Bolyai, a cărui lungime este sub standardul competițional de 50 de metri utilizat în marile competiții internaționale. Fără o strategie clară pentru bazine de înot România și fără investiții care să aducă facilitățile la nivel actual, succesul de azi riscă să rămână o excepție, nu o regulă.
Performanță la vârf, probleme la bază
În ultimii ani, România a devenit o prezență constantă pe podiumurile marilor competiții. În repetate rânduri, David Popovici a atras atenția că performanța nu poate fi susținută fără investiții reale și condiții moderne de pregătire. Medaliile nu pot compensa lipsa infrastructurii. Statul trebuie să meargă dincolo de inaugurări și promisiuni și să asigure funcționarea constantă a acestor facilități. Fără o strategie clară pentru bazine de înot România, succesul de azi riscă să rămână o excepție, nu o regulă.
Succesul de la nivel de elită nu reflectă însă în totalitate realitatea infrastructurii. Multe dintre bazinele didactice construite prin programe naționale, în special prin Compania Națională de Investiții, au fost predate autorităților locale fără un mecanism clar și sustenabil de finanțare a costurilor de operare.
Modelul este cunoscut: investiția inițială este acoperită de la nivel central, însă întreținerea – utilități, personal, mentenanță – revine bugetelor locale. În contextul creșterii costurilor la energie și servicii, unele administrații au redus programul sau au închis temporar facilitățile.
Bazine construite, dar fără activitate constantă
În mai multe localități din țară, investițiile în bazine didactice nu au generat activitate sportivă constantă:
- La Târgu Neamț, bazinul recepționat și utilizat inițial a fost ulterior închis din cauza problemelor tehnice.
- La Dorohoi, activitatea a fost suspendată în contextul costurilor ridicate de funcționare.
- În comuna Livezile, lucrările nu au fost finalizate la termen, iar lipsa utilităților a împiedicat punerea în funcțiune.
Aceste situații arată că infrastructura sportivă nu înseamnă doar construcție, ci și plan de administrare pe termen lung.
Cluj-Napoca: oraș universitar, cerere în creștere
În Cluj-Napoca, cererea pentru cursuri de inițiere și antrenamente de performanță este în continuă creștere. Cluburile locale, competițiile regionale și interesul tot mai mare al părinților pun presiune pe puținele bazine funcționale.
Bazinul Olimpic Grigorescu este închis de peste un an. În paralel, pe amplasamentul ștrandului din zonă este prevăzut un proiect de aquapark, orientat preponderent spre agrement. Pentru sportul de performanță și pentru inițierea copiilor, lipsa acestui bazin înseamnă redistribuirea activității în alte locații, cu program încărcat și liste de așteptare.
Complexul de Natație Borhanci, aflat în construcție, este anunțat cu termen de inaugurare în 2026. Proiectul include bazin olimpic, bazin pentru sărituri și facilități pentru inițiere. Pentru Cluj, finalizarea acestui complex nu este doar o investiție sportivă, ci o necesitate strategică. Orașul are cluburi active, competiții naționale și internaționale și un bazin de selecție consistent. Fără infrastructură adecvată, dezvoltarea pe termen lung este limitată.
Înotul: abilitate vitală, nu doar sport
Problema infrastructurii nu ține doar de performanță. Conform datelor publicate de Eurostat, în 2022 România a înregistrat 472 de decese prin înec și submersie accidentală. La nivelul Uniunii Europene, în același an au fost raportate 4.810 astfel de decese. Raportat la populație, România se află printre statele cu rată ridicată a deceselor prin înec.
Organizația Mondială a Sănătății recomandă introducerea timpurie a educației pentru siguranță acvatică și învățarea înotului încă din copilărie, ca măsură eficientă de prevenție.
În acest context, accesul limitat la bazine funcționale devine o problemă de sănătate publică, nu doar una sportivă.
România poate produce campioni. Întrebarea este dacă poate construi baza
Performanța de elită este vizibilă și inspiră. Dar viitorii campioni se formează în bazinele didactice, la cursurile de inițiere, în orele de educație fizică și în cluburile locale. Investiția în infrastructură trebuie să fie dublată de un plan clar de operare și finanțare. Altfel, diferența dintre podium și realitatea de la bază va continua să crească.
La Cluj-Napoca, 2026 poate reprezenta un moment de echilibru odată cu finalizarea complexului din Borhanci. Până atunci, orașul funcționează la limită, iar cererea pentru natație depășește oferta existentă.
